Te invit la o cafea... De fapt, nu pe Tine, ci Sufletul Tau este cel care imi va tine companie azi... Si fiindca suntem Aici, vom vorbi despre cum este Dincolo de cel care existi in Lumea Reala. Ia loc... Poti servi cafeaua... nu este fierbinte... ai uitat?! Suntem in Lumea Virtuala...
Hai, tasteaza si spune-mi, iar eu voi citi... dupa care, voi tasta, la randu-mi, pentru a raspunde... Incepe Tu..
„Cand esti trist sau dezamagit, te simti bine Aici, este ca un refugiu... Te retragi in aceasta Lume, pe care ti-o amintesti, desigur, de cand erai copil si traiai, citind, povesti nemuritoare... si imi mai place aici fiindca iti poti crea propria viata, aratandu-ti acea parte din tine nestiuta de nimeni in acea Lume Reala din care vii... aici, nu iti este frica daca gresesti, poti sterge imediat, doar apasand „Delete”... nimeni nu te opreste, dai „click”, de exemplu, si-ti dispare Prietenul... sau vechiul nume, dupa care alegi altul...”.
Ma uimesti... Dar acea Dragoste despre care mi-ai spus ca ai gasit-o aici? Cum o traiesti? Fara atingere, fara sa-i simti rasuflarea aproape, privirea... cum poti simti o Iubire Aici?
„Simplu...” – imi spui, „tastand... prin cuvinte... iti aduc si acestea senzatii, trairi, emotii... Aici nu ai responsabilitati, obligatii si poti opri Totul cand vrei...”
Dar ce faci cu sentimentele, cu sfaturile, cu vorbele cu care te-ai jucat, traind, deci, o Poveste sau doar o simpla conversatie din care, poate, ai invatat ceva?... Nu le poti lua in Lumea Reala...
„Le las Aici...” – imi spui, cu ochii in lacrimi... „...si cand o sa am nevoie de ele, stiu ca le pot retrai la nesfarsit, fiindca nu mi le poate sterge nimeni...”.
...in Lumea Reala nu ne vom cunoaste niciodata, asa ca iti multumesc acum, tastand... Mai vrei o cafea? Copy / Paste si ti-o servesc imediat, doar suntem in Lumea Virtuala... Dar vreau sa te mai intreb ceva: lacrimile pe care ti le-am „simtit” mai devreme – au existat?
„Da, am venit cu ele din Lumea Reala....”
„Cand esti trist sau dezamagit, te simti bine Aici, este ca un refugiu... Te retragi in aceasta Lume, pe care ti-o amintesti, desigur, de cand erai copil si traiai, citind, povesti nemuritoare... si imi mai place aici fiindca iti poti crea propria viata, aratandu-ti acea parte din tine nestiuta de nimeni in acea Lume Reala din care vii... aici, nu iti este frica daca gresesti, poti sterge imediat, doar apasand „Delete”... nimeni nu te opreste, dai „click”, de exemplu, si-ti dispare Prietenul... sau vechiul nume, dupa care alegi altul...”.
Ma uimesti... Dar acea Dragoste despre care mi-ai spus ca ai gasit-o aici? Cum o traiesti? Fara atingere, fara sa-i simti rasuflarea aproape, privirea... cum poti simti o Iubire Aici?
„Simplu...” – imi spui, „tastand... prin cuvinte... iti aduc si acestea senzatii, trairi, emotii... Aici nu ai responsabilitati, obligatii si poti opri Totul cand vrei...”
Dar ce faci cu sentimentele, cu sfaturile, cu vorbele cu care te-ai jucat, traind, deci, o Poveste sau doar o simpla conversatie din care, poate, ai invatat ceva?... Nu le poti lua in Lumea Reala...
„Le las Aici...” – imi spui, cu ochii in lacrimi... „...si cand o sa am nevoie de ele, stiu ca le pot retrai la nesfarsit, fiindca nu mi le poate sterge nimeni...”.
...in Lumea Reala nu ne vom cunoaste niciodata, asa ca iti multumesc acum, tastand... Mai vrei o cafea? Copy / Paste si ti-o servesc imediat, doar suntem in Lumea Virtuala... Dar vreau sa te mai intreb ceva: lacrimile pe care ti le-am „simtit” mai devreme – au existat?
„Da, am venit cu ele din Lumea Reala....”
1 Reviews:
frumos
Trimiteți un comentariu