…Evoluezi… te bucuri de Cresterea Ta, in fiecare Zi… ti-ai gasit Energia si ti-ai regasit Puterea Interioara… Iubesti ploaia, dar si Soarele… te misti in vant, dansezi odata cu el… te lasi Imbratisat, fiindca stii ca Primesti ceea ce Oferi: Energie, Iubire, Armonie, Echilibru… te simti si Esti maret… esti Copac… deci, Visezi….
…Te trezesti… este dimineata, o alta Zi pentru care te simti recunoscator…continui Visul in Gand, zambesti, iti place sa crezi ca pasarile deja iti canta pe crengi… te privesti in Oglinda, insa nu te recunosti – fiindca Esti Copac! I-ai simtit Maretia si Trairea, chiar propriile Ganduri, prin Puterea lor, ti-au format frunzele, ti-au daruit Radacini… Senzatia te paralizeaza, insa nu-ti displace… te intrebi, chiar, cat si daca va dura Transformarea Ta… te simti bine, radacinile te ajuta si-ti transmit imagini de pe cand erai samanta, cum ai crescut, cum te-ai bucurat de fiecare frunza verde, dar n-ai plans dupa cele uscate, cum ai fost Singur – dar si Padure, invatand astfel ca tot ceea ce este langa Tine, desi nu-ti seamana, te poate ajuta sa formezi Intregul… nimic nu ti se pare greu - suporti zapada pe crengi, nimic nu ti se pare de neiertat – esti doar un pic trist cand oamenii te ranesc, mutilandu-ti fratii, nimic nu ti se pare mai frumos decat acele seri cand indragostitii cauta Luna privind printre crengile tale, deci prin Tine… stii ca, daca vrei, le poti darui cate o Stea, dar le pastrezi tot pentru ei, sa le lumineze Drumul… tu n-ai nevoie, Esti Copac, nu te vei Rataci niciodata in Padure…
Brusc, radacinile te dor… din Maretia Ta vezi si simti ceea ce se intampla Dincolo de Padure, cu oamenii… incerci, pentru prima oara in Viata Ta, de Copac, sa strigi.. plangi… apoi, devii Trist… langa tine, este el, Omul… cel care, Ieri, a privit Luna printre crengile Tale… in mana nu are frunza care, in complicitate cu Vantul, i-ai daruit-o, ci… un topor… intelegi si incerci sa te faci auzit, tipand din toata Tristetea frunzelor, a trunchiului, a ramurilor inca tinere, a radacinilor… el, Omul, insa, nu te aude…
Te Trezesti strigand… este dimineata, o alta Zi pentru care te simti recunoscator… iti dai seama ca Totul a fost un Vis in Vis… te bucuri… iti privesti mainile, corpul, picioarele… alaturi, toporul… te intristezi… cauti Frunza si pleci spre Padure, cautand Copacul… cerandu-i Iertare, speri sa-ti dea inapoi Radacinile, cele care te-au facut sa te simti Maret… vrei sa devii Copac… deci, Nu Visezi…
Copacii traiesc doar o noapte cateodata. Ai vrea sa fii copac?
Posted on 14:08 by Unknown
| No comments
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)








0 Reviews:
Trimiteți un comentariu